Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
// Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Fericirea… un episod trecator in marea drama a durerii.» - [F. M. Dostoievski]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
SITE-URI PRIETENE
»  Editura Boem@
»  Librăria online Boem@
»  Revista literară Boem@
»  A.S.P.R.A.
  Vizitatori:  28582743  
  Useri online:   31  
Revista literara BOEM@
Anunţ: Antologie literară colectivă  
Autor: Zaniciuc Carmen Mariana ( Amena ) - [ PROZA ]
Titlu: Trezirea
Întuneric în nimic. Asta înseamnã cã existã sau simţul meu e o iluzie? Dã-mi ochi sã vãd! Poate aşa voi înţelege. Pipãi orbita şi îmi simt ochii cum se mişcã. Dar trebuie sã-i deschid. Acum e luminã şi o vãd prin pleoape. Chiar dacã ochii îmi sunt închişi, lumina nu mã lasã sã dorm. Mã ţine treaz pânã când mã obişnuiesc cu ea şi obosesc. Atunci adorm. Dar nu ştiu cât am dormit pentru cã nu am vise. Nu ştiu ce sã visez. Trebuie sã mã vãd. Deschid ochii încet şi vãd albastru. Deci aşa aratã visul… E imens sau poate nesfârşit. E deasupra mea, dar nu pot sã-mi dau seama cât de departe e. Poate fi oricât. E minunat! Capãtã orice formã, dar trebuie sã mã ridic sã vãd dacã seamãnã cu mine. Ridic capul. Sunt lipit de pãmânt. E moale pentru cã e acoperit cu iarbã. Şi eu sunt de culoarea pãmântului, dar iarba mi-e şatenã. Poate cã încã nu s-a maturizat. Am formã de stea când îmi ţin mâinile şi picioarele depãrtate şi când îmi apropii picioarele capãt formã de cruce. Când mâinile obosesc, le apropii şi devin unu. Mã ridic în şezut. Acum sunt mai aproape de cer dar nu pot vedea totul. Trebuie sã merg. Dar cum? Şi unde? Mai întâi sã vãd dacã pot. Înaintez cu mâinile şi genunchii mi se târãsc. Vãd doar pãmântul fãrã cer. Nu! Trebuie sã mã ridic. Mã ridic în genunchi. Mã dor, dar mã apropii mai mult de cer. Şi pot sã întind mâna. Dar tot nu pot sã-l simt. Înseamnã cã e mai departe. “Cerule! Cum pot sã ajung la tine?" Aud o voce de sus: “Ridicã-te!" Revin sã mã sprijin în mâini, îmi lipesc tãlpile de pãmânt şi încerc sã mã ridic uşor. Nu reuşesc. Încerc iar şi de fiecare datã cad. Chiar dacã mã doare, nu renunţ. Singura şansã e sã cer ajutor. “Cerule! Te rog sã mã ajuţi!" Şi apoi simt cum sunt ridicat de braţe şi cum sunt sprijinit. Încet, încet, învãţ sã stau drept şi în echilibru. “Şi acum ce fac?" Şi cerul îmi rãspunde: “Acum pãşeşte înainte, cu fiecare picior pe rând."


Nr Comentarii Comentatori
1. foarte frumoase randurile tale! esti profunda,ai o maturitate frumoasa, ai inocenta si curajul de a arata asta.de asta imi esti draga. felicitari, amena! ruddy
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
«Cenaclul Literar Online»
«Noduri şi Semne»
Revista literară Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Petre Rau, Singurul apei, Opera Omnia, Antologie de poezie, Ed.TipoMoldova, Iasi, 2012
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALURI DE LITERATURĂ
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Contact
Istoria cenaclului
Membrii fondatori
(1983-1989)
ONOMANTIA
Revista literara BOEM@

DONATI
PENTRU CULTURĂ

  Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE     PROZĂ     ESEU     TEATRU     UMOR     DIVERSE     BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@edituraboema.ro              Copyright © 1999, 2002 - ANA & DAN