Autor:	Zaniciuc Carmen Mariana ( Amena ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Zile şi nopţi

Zilele mor Apoi se nasc iar, Pânã când vor învãţa veşnicia; Dar mã întreb dacã nu au învãţat deja Simţind cât de greu e sã renunţi La o dimineaţã, la un apus. Noaptea a fost singurã, Dar a vrut sã împartã la doi Şi a fost nevoie de jumãtatea albã Sã rezulte Yin şi Yang. Nimicul se rãzvrãteşte în fiind, Iar eu plutesc în derivã Într-un balon de sãpun; Şi e atât de frumos, încât uit Cã se poate sparge oricând.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	imi place fiecare strofa in parte insa cred ca daca erau individual era mai bine pentru ca nu au conexiune intre ele, fiecare strofa transmite altceva.versuri frumoase, profunde.	ruddy
2.	"Şi e atât de frumos, încât uit Cã se poate sparge oricând."	Marcoci Dorian
3.	E-aceeaşi zi ce ne renaşte mereu alţii pânã când vom învãţa cã veşnicia doarme-n fiecare clipã acelaşi Eu cu iz de-apus şi rãsãrit. Nopţile? Nu sunt decât iluzia sabiei ce a despicat cândva monada în bucãţi de suflet. În "a fi" nimic nu e-n derivã, doar eu mai despic baloane de sãpun cu-aceeaşi sabie de foc ce m-a prigonit cândva dintr-un paradis mult prea iluzoriu.	Aton_Ra

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]