Nu ştiu cum şi când
Au început sã-mi creascã ramuri
Din pieptul sufocat
De lanţuri
S-au împletit în juru-mi
M-au împodobit cu frunze
Şi-am fost primãvarã
Am aşteptat sã înfloresc
Când ochii mã udau
În dor
N-aveam decât spinii
Ce-mi creşteau din unghii
Pânã când în pustietate
A coborât o razã
Din cununa ta
Mi-ai dãruit muguri
De trandafiri roşii
Sã-i cresc
Şi lanţurile-mi grele s-au topit
Şi-am putut sã rup spinii
Sã-mbrãţişez minunea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
foarte foarte frumos! e o poveste poemul tau, o poveste frumoasa, care imi place nespus. felicitari!
