De multe ori am vrut sã pãrãsesc visul;
Mã întrebam dacã nu-i himeric, inutil,
Când hienele râd şi cheamã abisul,
Cãlcând peste cel ce-i mai umil.
Voci au uitat sã mai asculte
Cum clipele tac într-un pom,
Cum lumea toatã se-învârte
Într-un pui de minune, de om.
Dar lumina-i dimineaţã, tresare,
Pe dorul nostru cel demult adormit;
Într-o nouã speranţã şi într-o mirare:
E-o mânã întinsã şi-un chip prea iubit.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cu ce am ramane parasind visul?
probabil cu nimic.
versuri dragi cum m-am obisnuit sa gasesc la tine.
desi cel mai des citesc si tac.
"Dar lumina-i dimineaţã, tresare,
Pe dorul nostru cel demult adormit;
Într-o nouã speranţã şi într-o mirare:
E-o mânã întinsã şi-un chip prea iubit."
Versuri deosebite. Felicitari.
Ai luminat aceasta dimineata...
