Autor:	Zaniciuc Carmen Mariana ( Amena ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Umedã rece

Se lasã seara Peste oraşul adormit de lunã Într-o veşnicã neclintire A drumului neobişnuit de firesc Pãsãrile pleacã în ţinuturi calde Iar eu sunt tot aici şi aştept Ca o premoniţie a iernii reci Ce-mi va îngheţa inima Într-o moarte nepãsãtoare Cu zâmbetul ironic pe buze Ce-ai fost şi ce-ai rãmas Îmi va spune Cãci sãrutul vieţii M-a secat de suflare Cât am aşteptat Sã mã trezesc Din visele pierdute În incertitudinea De a fi vinovatã De mine Acum mi-e greu sã rãspund De toate morţile Pe care le multiplic În neacceptarea vieţii Şi mi-aş dori sã ruginesc Sã cad Sau sã pot sã fac ceva

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	ei da, asa da, chiar imi place.uneori esti cu capul in nori...esti indragostitta cumva? nu ca ar fi ceva rau...dimpotriva!	ruddy
2.	Multumesc eldertea.	Amena
3.	Este o antitezã superbã, mai precis o sintezã, chiar in sensul filosofiei hegeliene.E drept, la nivelul tehnicii, e, poate, perfectibilã, dar ceea ce ne intereseazã e tocmai sinceritatea dezarmantã cu care sentimente precum înstrãinarea ”ce-mi va îngheţa inima”şi incertitudinea â€�ţde a fi vinovatã de mine”, specific umane, sunt surprinse antitetic cu fenomenele naturale (luna, iarna rece).	eldertea
4.	Multumesc, am revazut-o.	Amena
5.	ai vrut sa spui multe deodata si nu prea ti-a iesit, ia-o usor ca pana la urma va iesi ok.succes!	ruddy

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]