În corabie, cu pânzele albe ridicate
Am pornit pe mare
O mare ce îşi ascundea şoaptele
În vânt
Am rugat-o sã vorbeacã mai tare
Sã o pot înţelege
Şi dintr-o data s-a pornit furtunã
Ţipând
Valuri uriaşe m-au cuprins
În spumã
Corabia mea se clãtina şi scârţâia
Din toate încheieturile
Pânã când a cedat şi s-a scufundat
În adânc
Am ajuns pradã lupilor de mare
Flãmânzi
Ce în guri m-au sfãrâmat
Şi m-au scuipat
Pe un tãrâm necunoscut
O insulã uitatã
Acolo, mulţi ani mi-au trebuit
De singurãtate
Sã mã adun din nou
În alb.
