Am sã scriu de acum încet
Ca atunci când trag aer în piept
Şi clipele stau un infinit;
Ca atunci când eram în clasa a doua
Şi credeam cã voi scrie altfel
Ştiu, m-ai întrebat mirat, cum altfel
Eu credeam cã scrisul tãu e din cosmos
Literele îmi pãreau deformate
Ca mirajul în deşert;
Ca atunci când credeam în fãt frumos
Ce se ivea din mare, vara
Pe calul sãu alb ce atingea cerul
Şi mi te aducea la mal
Când veneai sã-mi înroşeşti
Bobocul de trandafir
Cu pãrul în vânt şi blond
Slãbiciunea mea;
Ca atunci când credeam în rockeri
Cu noroi în bocanci şi spini
Ce îşi tatuau iubirea în negru
Pe buze, în ochi şi-n amintiri.
Mi-am bãut o parte din viaţã
Pânã am secat fântâna de vise
Noroc ca izvorul încã mai adunã apã
Când şchioapãtã între pietre, buimãcit
Din lovituri învatã un alt mod de a merge
Cãci în atâţia ani, totul s-a zis
Dar sunt atâtea feluri de a le spune
Ca atunci când îţi privesc ochii din alt unghi
Şi mã porţi într-o altã lume…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
bine ai venit, multumesc de vizita, ca nu m-ai uitat, ma bucur ca te-ai intors cu forte proaspete.imi plac versurile!
