Dimineaţa
Foile mã aşteaptã
Cuminţi, aşezate , albe,
Între coperţi,
Mã cheamã
Ademenindu-mã
Cu şoaptele noastre
Pierdute în noapte;
Îmi aşez sufletul
În scris, filã cu filã,
În albastru vis.
Iubite, nu mã cãuta!
Pânã ai sã vii
N-am sã mai fiu aici;
Dupã fiecare scris
Rãmân tot mai puţin.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nu am cuvinte pentru poemul tau, nu vreau nici sa respir pentru a nu-ti deranja versul pretios. foarte frumos!admiratie!
