Hei tu!
Unde te grãbeşti?
Nu vezi cã toate drumurile te aduc aici?
Eu sunt pãdurea în care te-ai rãtãcit
În fugã
Ai pierdut poteca, umblând
Fãrã sã ai rãbdare sã vezi..
Opreşte-te puţin
Inspirã adânc
Aşazã-te pe frunzele uscate
Cu faţa la cer
Şi ascultã
Priveşte
Respirã,
Pãmântul, copacul, frunzele cu vântul
Cerul cu raze şi ploi
Toate îţi spun adevãrul
Şi plângi..
Lâsând sã curgã tot ce ai adunat în plus
Şi râzi..
Unul cu pãdurea visând.
Uite!
Acum ochi de cãprioarã te ating
Nu se mai tem de gând
Vei deveni o floare
Şi plângi
Şi râzi
Şi apoi fii tu!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
frumos versul tau, spectaculoasa evolutia ta, merita publicat versul tau, sa stii.
