oamenii se uitã ciudat
când vine iubirea într-un loc nepotrivit
şi întreabã ce cautã ea într-o lume
complice la nebunia
pe care o recunoaşte în particular
ca fiind parte
dintr-un normal indispensabil
dar pe care n-o poate declara
ca nefiind patologicã
oamenii se uitã ciudat la cei
care nu au nici un loc şi îşi cautã
doar un colţişor pe stradã unde
sã-şi întindã un prânz
ca sã-l mãnânce pe lângã
tãlpile trecãtorilor
nu te mai miri cã pe o bancã
o cerşetoare se schimbã cu dresurile
pe genunchi încât ţi-e jenã
sã te uiţi dacã mai poartã şi
lenjerie intimã
ţi-e jenã şi puţin teamã
aşa e când ţi-e milã
cãci mai departe sunt adunaţi
cei care vor sã punã ţara la cale
sã fie mai bine
poate cã acum se vor îndura
ba chiar se vor umili
coborându-se la nivelul ei
şi o vor ajuta sã-şi tragã dresurile
ca sã-i acopere ruşinea
pânã îi va vota apoi
o vor lãsa iar sã
mãnânce resturile
câinilor
