ca sã spui o glumã trebuie sã-ţi permiţi
ca lumea sã te creadã cã e doar o glumã
dar ţi-e teamã sã glumeşti cu iubirea
aşa cã faci ce faci şi tot serioasã devi
de te întreabã de ce eşti supãratã
dar nu eşti decât prea concentratã
sã iasã totul bine deşi
ai spus sã nu mai vrei sã fii aşa ca un stâlp
ai vãzut cum creşte copacul
doar din ramuri
şi n-ai cum sã nu vezi teneşii
rupţi ai unei femei de etnie romã
şi nici cerceii ei de aur
încât îţi dai seama cã omul sãrac
nu mai e cel care poartã haina
umilului acum e la modã
sã fii zdrenţuit
dar n-ai timp cãci oamenii
se sperie şi cer bileţele
cã nu pot sã meargã la rãzboi
ai vrea sã le spui ca mai întâi
sã se ducã sã dea acatiste
cã mai rea e furia cerului
dar n-ai timp
îţi ţii respiraţia când auzi
de-o femeie gravidã care a murit
dupã un atac cerebral şi
a mai fost ţinutã de aparate
sã mai poarte copilul încã trei luni
oare cum o fi sã te naşti dintr-o
mamã moartã
oare cum o fi sã fii mort
şi sã naşti un copil viu
oare cât poţi sã iubeşti
sã vrei sã te naşti
mai ales acum când timpul
trece repede repede
sã ajungã acolo
la cine-i e dor
