în liniştea din camera ta singurã
auzi uneori cum pereţii vorbesc
alteori cum ne ascultã
aşa cum auzi tu vecinii de jos
fãrã sã vrei doar cã aşa
e acustica şi ştii cã
atunci când se aude vocea ei
amândoi fac dragoste
atunci când se aude vocea lui
înseamnã cã iar a bãut
şi cã de data asta
nu vor mai termina repede
ci o vor ţine toatã noaptea
în predici şi în ceartã
îţi aminteşti aşa vag
cum e sã fii îndrãgostitã
de iubitul tãu iubit
pe care îl ştii
frumos, calm şi protector
şi cum e sã te trezeşti într-o zi
cã îţi ridicã tonul
sau mâna
nu-ţi mai simţi picioarele
nici visele cãlcate sub ele
încerci sã-ţi linişteşti inima
ca un pui speriat
si sã te consolezi zicând
lasã cã-l iubesc destul
cât sã cred cã
va fi iar bun
