sã te trezeşti într-o zi cã vrei sã stergi totul cu buretele
şi sã-ţi dai seama cã e mai bine sã pãstrezi
pentru cã totul vine şi pleacã odatã cu tine
şi aşa ce rost are sã încerci
sã laşi goluri acolo unde
nu se pot face
ar fi
ca şi cum ai încerca sã mãsori
cât de mare e infinitul
ca şi cum ai încerca sã iubeşti
într-o viaţã
te-ai pãcãli
cã va fi de ajuns vreodatã doar
ca sã mai ai puterea sã mergi pânã la capãt
un zâmbet printre picãturile de ploaie
stã sub cerul gri ca în filmele
în care se vãd îndrãgostiţii
ca decor
în spatele singurãtãţii tale
ştii cã oricine ar mai suna acum
ai rãspunde fals alo
sunt eu
însã am plecat demult
când mi-am dat seama
unde eşti
