ştiu pe cineva care voia foarte mult
sã fie iubit de soacrã şi a început
sã creadã în superstiţia de-a mânca
întotdeauna la masã colţul pâinii
şi aşa azi, aşa mâine pânã când
biata soacrã s-a prins şi i-a spus
aha pãi dacã vrei sã te iubesc
sã mãnânci toate colţurile
mai ales când te pune nevasta la colţ
sau dacã te mai prind în colţul vesel
o sã te pun sã-l mãnânci
şi mai ales dacã mai râzi
în colţul gurii
o sã-l mânânci cu râs cu tot
şi dacã te mai prind cã mai dormi
în colţul pernei o sã mãnânci
toţi fulgii de-acolo de-o sã preferi
sã-ţi iei soţia mereu la braţe
ori dacã-ai vedea
cã vreau sã dau colţul
tu sã-l mãnânci
şi uite-aşa bietul om
s-a sãturat de-atâtea colţuri
şi când a ajuns la ultima prouncã
n-a mai putut sã-l mãnânce
şi biata a dat colţul
de n-a mai fost nicio soacrã
sã-l mai iubeascã
