te uiţi în jurul tãu şi te vezi în oglindã
toate neliniştile se reflectã în apa mãrii
de unde ies tentacule ca o caracatiţã a întunericului
se cere sânge în sãbiile onoarei şi ale mândriei
o singurã crestãturã le deosebeşte
încât omul taie şi nu mai ştie
ce genã mai poartã
va veni o vreme când vom aprecia iar iubirea
cea adevãratã cea care nu moare
altfel înseamnã cã deja ne-am distrus
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Foarte adevarat!
2.
Ultimele versuri aduc speranta ca vom reveni la normal, ca sentimentele nu vor mai fi convertite.
