sunt multe note care sunt umflate
sã aprindeţi lumânãri la vii
am aprins deja doamnã, spune studentul
în timp ce întinde carnetul
şi ajungi acasã cu gândul
sã nu mai postezi nicãieri
fãrã sã te mai cerţi
dar e ceva în sânge
care te face sã citeşti
pânã la capãt
şi îţi ţii respiraţia
profesoara ţi-a spus cã ai surprins-o
nu e o notã micã şi nici mare
dar ai mers ca melcu’
îţi ţii respiraţia
şi numeri în gând secundele
pânã când visul îşi dã seama cã aici e
realitatea
pânã când simţi omul de lângã tine
acoperit de leprã şi de urã
pânã când te vezi în el
aşa erai şi tu, şi-au mai rãmas urme
şi nu te mai dai la o parte
ci îţi pãstrezi instinctul de medic
care ştie cã îi va trebui mulţi ani sã vindece
orice trup, orice suflet
sau poate o singurã clipã de credinţã
îţi ţii respiraţia şi numeri
toate modalitãţile prin care un om
îşi poate îmbãta suferinţa
toate zvârcolirile din sevraj
şi ajungi în punctul zero când
ai crezut c-ai gãsit ceva şi
nu te mai vedea
îţi ţii respiraţia şi numeri
câte zile tot mai crezi cã asta e iubire
chiar dacã îţi moare în braţe
