oamenii se grãbesc
şi protesteazã
cã nu mai au viaţã
bunã de trãit,
cã nu mai au Dumnezeu
de care sã se teamã,
cã nu mai au pãmânt
unde sã mai stea,
cã nu mai au iubire
şi atunci
majoritatea doar tac
când
pe cei care mai vorbesc
nu-i mai putem auzi.
dar singura care
ne aude pe toţi
şi viceversa
e moartea,
ca un braţ al cerului
care spune:
nu te îngrijora,
îţi vine şi ţie rândul,
stai liniştit.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
In loc de comentariu voi cita doua versuri dintr-o poezie de a mea: Nu vreau sa gandesc la moarte Fiindca nu ma uita ea.
