şi dacã se vinde
nu trebuie sã te vinzi
noul dã târcoale vechiului
sã-l acopere cu praf
dar nu ştie cã adevãrata valoare
stã în strãlucirea
de sub piatra neşlefuitã
de mâna omului
şi cã vechiul are mai multã putere
şi rãbdare
şi dacã se vinde
se experimenteazã rãtãciri
efemere
acelaşi vechi care vrea sã fie nou
în loc sã accepte
cã aceleaşi greşeli sunt fãcute iar şi iar
mai vezi câte o pilã care vrea sã facã lumea
sã strãluceascã
acolo unde sub frunze
un câine îşi ascunde ruşinea
pe care n-o conştientizeazã
şi doar din instinct
şi din ştiinţa stãpânului
care şi-a lãsat fãraşul acasã
ca şi câinele sã se mai simtã
animal
chiar dacã-i junglã între fiare şi betoane
chiar dacã nu mai avem copaci sã respire
aerul în care ne sufocãm
unii pe alţii
când ne omorâm
ţinând ura de gât
ca nu cumva sã rosteascã
iubire
rãmâne doar un gol
ca un cercel în ureche
cum se poartã acum
sã-şi facã damblaua
