mânile acoperã cât sã protejeze
firul de luminã din miezul nopţii
sufletele deschise primesc raza
ca pe un izvor nesfârşit
te apropii încet de ultima treaptã
cu ochii tremurând
şi totuşi iubind
privirea ce te-aşteaptã
e prea mult dor strâns
în cupa vieţii