maria pãşeşte desculţã
în pãmântul încins
nu mai ezitã şi piciorul
calcã apãsat
chiar de pietrele au colţuri
ori se ivesc fire de iarbã
ce o gâdilã jucãuş
priveşte cu încredere cerul
fie cã-şi înalţã ochii
ori se oglindeşte în lacul
lângã care se aşeazã
în momentele de linişte
şi chiar de nu iese
pãstreazã o fereastrã deschisã
maria a devenit femeie într-o zi
în care şi-a scris soarta în palme
