îţi plac dimineţile în care lumina îşi face loc prin perdea
şi liniştea te trezeşte treptat
te ridici şi vezi fulgii de nea cum cad domol
se întâmplã ca ninsoarea sã te surprindã chiar şi-n ianuarie
ca pe un copil ce se bucurã
cã existã minuni şi-n lucrurile fireşti
poezia nu renunţã sã vorbeascã nici când inima a tãcut
dãruieşte într-o zi un zâmbet
şi vezi ce se va naşte
