Ana a iubit mult, ştia cã nu ea a fost de vinã, ci zorile ce-au îndemnat-o. Ana a fost fatã bunã, acasã la mama şi la tata, a fost ascultãtoare, au învãţat-o cum sã se poarte, cum sã fie demnã de renumele familiei. Erau oameni buni şi aşezaţi. Ana era îngânduratã. Mama o privea ca şi cum s-ar fi regãsit în ochii ei, ca la 16 ani. O trecu fiorii.
- Ce-i cu tine mamã? Iar te gândeşti la prãpãditul de Fãnicã?
- Nu-i nimic, mamã… spune ea, parcã speriatã.
- Nu-i bãiat de tine, e un bagabond, umblã teleleu, pe unde nici nu te aştepţi. Anu trecut a luat banii de la tac-su şi a fugit în lume şi uite acu s-a întors cu coada între picioare, slab mort şi fãr un ban. L-au prãpãdit bãutura şi femeile.
- Da mamã, îl ştiu, spune ea îngrijoratã.
- Dacã mai vine pe aici sã nu-l mai bagi în seamã, am vãzut eu cum se uitã la tine. Ai grijã sã nu-l superi pe tac-tu. Doar ştii cã tine la familie…
- Ştiu, spuse Ana, încercând sã nu roşeascã. Îl cunoştea pe Fãnicã, mai mult decât ştia mama, îi arãtase şura lui cu fân şi ea neştiutoare, s-a dus, ai ei n-o învãţaserã sã se fereascã. Şi l-a iubit, Fãnicã a iubit-o şi el, doar i-a spus. Dar Ana n-a ştiut cã Fãnicã iubeşte toate femeile.
- Bunã ziua, coanã Getuţa! spuse vecina de vizavi. Ce faci, iar cu treabã?
- Bunã Florico, tot cu treabã, uite mã necãjesc cu fata asta, cã-i fuge ochii dupã Fãnicã şi nu-i bãiat bun.
- Aşa-i Ano? uitã-l! Lumea vorbeşte cã-i derbedeu. Tac-so l-a iertat, dar uite ca i-a fãcut-o iar. S-a dus prãpãditu şi i-a furat agoniseala încã o dat. L-a lãsat singur şi mai amãrât.
- Ce spui tu, Florico? Doar ce s-a întors şi l-a îmbunat pe bãtrâne-so.
- Cum Aşa? spuse Ana, ţinându-şi respiraţia.
- Da, tu Getuţo, i-a luat tot şi s-a cãrat. L-au vãzut sãtenii la trenul de noapte.
Ana lãsã capul în pãmânt. Mãsa rãsuflã uşuratã.
- Lasã tu Ano, nu mai fii supãratã. Gheorghiţã e bãiat bun şi ţine la tine. Nu te mai uita dupã prãpãdiţi, cã aduc numai necazuri. Uite şi tu Florico, zi tu, cicã sã-ţi ierţi copiii, sã le laşi libertate, sã facã de capul lor; dacã nu ştii sã-i ţii lângã tine cu bâta şi biserica, uite cum ajung.
- Da Getuţo, Dumnezeu sã-l aibã în pazã pe bietul bãtrân, ca mult a mai suferit. Sã stea el singur şi acu când se bucura şi el… spunea la toţi cã s-a întors fi-so şi cã s-a fãcut bãiat bun, cã l-a aşteptat şi c-a strâns pentru el, cã ştia c-o sã vinã, exact ca în pildã, fiul risipitor…
Ana pãlise. Nu putea sã creadã, doar Fãnicã îi spusese c-o iubeşte şi c-o aşteaptã în şurã.
***
Ana singurã, în fân, îl aştepta pe Fãnicã. Privea stelele şi se ruga sã nu adoarmã singurã. Dar Fãnicã nu mai veni. Ea se ghemui, instinctual, acoperindu-şi cu mâinile burta. Fãnicã rãmase în pântecele ei. Şi nimeni nu ştia. Nici mãcar ea.
