totul ne duce pe un val
ca o întrebare inutilã
într-o lume în care oamenii
asistã la un spectacol al propriei fiinţe
şi doar unul singur are curajul
sã se rãzvrãteascã
în toate privirile ce se aţintesc asupra-i
ca la judecatã
de parcã ochii
n-ar merita sentinţa
ce tocmai şi-au dat-o
rãzvrãtitul vorbeşte de unul singur
oricum restul e de formã
şi formele n-au rostul sã rãspundã
ele ascultã
cã l-a pãrãsit nevasta
apoi copilul
cã nu mai are casã
în timp ce-şi aprinde o ţigarã împrumutatã
pe care-o s-o dea înapoi
doar el nu-i ceea ce pare
are mulţi bani puşi deoparte
dar nimeni nu-l crede
cã umblã desculţ şi peticit
şi nu mai are loc de-o altã cusãturã
ar putea schimba haina
dar el continuã sã fie
glasul celor ce trebuie sã tacã
şi pentru ei
în faţa resemnãrii
rãzvrãtitul e cel ce va fi sacrificat
de strãzile pustiite
fãrã suflet
