îmi aşez gândurile
unul lângã altul în linie
ca pe bobocii de raţã
cãrora le-am frânt gâtul
în joaca mea de copil
îi privesc rece
fãrã sã cunosc moartea
nici ei nu pot sta locului
mã pândesc dintr-o parte
şi surâd ascuns
nu rezistã mult
şi-mi fug în apã
cu aripa frântã ce bate
zborul nãtâng
şi ca şi cum aş visa
mã întreb dacã-i gând
sau mi-e inima de vinã
se chinuie sã înţeleagã
o viaţã
ce nu poate fi scrisã
dinainte
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
frumos poem Carmen, emotionant, eu l-am citit fara versul:"si ca si cand as visa" are mai multa cursivitate, cu drag :)
