În singurãtate,
cãlãtoreşti ca într-un labirint;
te rãtãceşti sã te poţi regãsi
şi chiar de-ai ieşit din el,
lumile te aduc înapoi,
cu trupul greu şi apãsãtor
ca moartea uitatã în pustiu.
Durerile îţi mai dau certitudinea
cã eşti viu
şi le porţi,
ca şi cum în altã viaţã
n-ai mai fi.
Dar se întâmplã sã-ţi gãseşti inima,
mai întâi în tine,
apoi în apropierea ta.
Realitatea încorsetatã în rigid
devine uşoarã,
îţi elibereazã fiecare electron
în ritmul paşilor de tango.
Chiar şi moartea se entuziasmeazã;
trece prin tine înainte sã-ţi vinã ceasul
şi îţi dã viaţã.
