Ai pipãit în liniştea ascunsã
acea clipã care te înalţã
cu ochii privind în tine
şi uitând în care om
te-ai lepãdat
pentru a te continua,
conectat la viteza luminii.
Oricând sã poţi sã renunţi
la tot ce-ai adunat
ca într-un abis.
Visul e nesfârşit
chiar de pare ireal,
lumea e o nãlucã,
plãsmuire de-o viaţã,
mult prea scurtã
s-o trãim
pe de-a întregul;
îmbinãm jumãtãţi
şi sperãm
pânã la sfârşit
c-am iubit
aşa cum se iubeşte.
