Nu-i timp pentru obosealã.
Viaţa nu se odihneşte
Nici când moare;
Se pregãteşte
Sã descompunã trupurile,
Sã le poatã contopi
Într-un unic suflu,
Ca o mirare
Cã suntem unici
Chiar şi împreunã.
N-am timp sã uit
Sã mai fiu,
Nici când inima mi-a stat
În braţele tale.