Imaginea mi-e casã,
Cât timp ochii mei nu se mişcã.
Nu suflu praful
Dar sclipirea se agitã
În spatele oglinzilor ciobite,
Ca şi cum aş fi rãmas gol,
Fãrã pãmânt în care sã mã aşez;
Rãtãcit de urmele lãsate în reflexia mea,
Cad într-un abis.
Nu pot sã cuprind Universul,
Deşi îl port
Şi chiar de mi te-ai arãta,
Toate punctele ar tinde spre iubire;
Ne-ar lãsa la fel de singuri
Într-o ecuaţie
Cu alceleaşi necunoscute.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Şi chiar de mi te-ai arãta,
Toate punctele ar tinde spre iubire;
Ne-ar lãsa la fel de singuri
Într-o ecuaţie
Cu alceleaşi necunoscute.
