Autor:	Zaniciuc Carmen Mariana ( Amena ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Mâinile sufletului

Aripile eternitãţii Nasc zborul Ca pescãruşii deasupra mãrii Elibereazã valurile în unde Spre nisipul ce s-a frânt Dintr-o razã de soare Mâinile Îşi ţin respiraţia Şi îţi scriu Chiar de nu ştiu De vei citi De vei rãspunde Sau vei fi Mai întâi tac Şi le las pe ele Sã tremure Sã se strângã În viaţã Partea dreaptã ascultã De cea stângã E stâpâna ei şi totuşi I se supune Mâna Doar ea ştie Sã primeascã Sau sã respingã Ochii ce s-au întâlnit Într-o clipã menitã Nouã Am lãsat cuvântul Ca o adiere Ce înfioarã trupul Mâinile ne mai învãluie În ceasul de pe urmã Mai înainte de ultima bãtaie A inimii Ce-şi lasã iubirea Sã n-o uite Pãmântul

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mainile tremura intr-un fior de iubire; Limbajul unui trup modelat de suflet...	Smaranda
2.	foarte frumoase versurile, reusite, sunt pe placul meu, ador stilul asta si tu stii.felicitari!	ruddy
3.	frumos poem, metafora...doamne ce poate face iubirea si ce poate scrie sufletul cu mainile lui, felicitari :)	Angel

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]