Sufletul unui bãtrân stãtea abãtut, neputincios, încã în vechea lui casã. Trupul îi fusese îngropat de mult timp.
Un înger îl întreabã:
- De ce nu te înalţi? Pe cine mai aştepţi ?
- Nu aştept pe nimeni, am rãmas singur înainte sã mor. Dar nu mai pot atinge firimiturile de pâine.
- La ce folos pâinea acum?
- Uite-i, mã cheamã la balcon. Porumbeii îşi cautã hrana.
- Adevãrat. Dar nu uita cã nu sunt singuri, aşa cum nici tu nu ai fost. Au venit sã te cãlãuzeascã. Primeşte-le zborul.
