Azi am sã vã scriu aşa cum ştiu eu mai bine, fãrã cuvinte complicate, fãrã filozofii inutile, doar din inimã. Ştiu cã aşa mã puteţi asculta. Voi care sunteţi lumina celor mari, voi care ne amintiţi sã ne bucurãm de viaţã, de joc, de zâmbet şi de lacrima ce nu cunoaşte durere. Voi care iubiţi pur şi nu aveţi nevoie de dovezi. Voi care simţiţi prezenţa ca o certitudine a iubirii.
Vã scriu scrisoarea şi v-o trimit printr-un porumbel. Porumbelul care se aşeazã în faţa voastrã şi vã dezvãluie misterul. Cum v-aţi nãscut. Întâlnirea a douã inimi.
La mulţi ani!
