Am crezut cã n-am sã mai scriu vreodatã
Dar era nevoie doar de-un remix
Şi-un clişeu: Hei, viaţa e frumoasã!
Chiar aşa, nu aştepta sã vinã cineva
Sã te scoatã, nici mãcar pe tine
Sã nu te aştepţi la nimic şi totuşi
Sã se întâmple, atunci e minunea
Şi zâmbetul ce apare instant
Şi raza din norii furtunã ce-admirã
Chiar ochii întristaţi.
N-am sã spun cât de mult aş fi iubit
Şi câtã fericire-aş fi adus;
E poate doar ziua mea frumoasã.
Oricum ceva s-a întâmplat
De ne-a adus aici c-o stea
Ce-adunã vise, iubiri, noi speranţe
Şi mâini ce se strâng în inspir
… prin aer ce îmbatã uşor.
Respir.
Mi-e dor…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Uite un paradox superb, "resipir,
mi-e dor" !
asa stim noi sa existam, sau macar cei mai multi dintre noi, este la fel de firesc dorul ca si respiratia din fiecare clipa.
