O sã-mi fie dor
Sã iubesc doar în ideal
Vreau o clipã infinitã
Sã albesc lângã tâmpla ta
Sã-mi ţinã rãdãcinile tari
Ca nu cumva sã mã desprind
Sã nu-ţi mai pot atinge
Ochii şi buzele
Uneori nasul în mângâierea obrajilor
Ori bãrbia
Ce se agitã între alte fire îndrãgostite
Sã mã ascunzi dupã ureche
Ca pe o tainã ce ascultã
Melodia ce se scurge
Pe gâtul tãu
Sã mã vezi
Fãrã sã ştii cine-s eu
Fãrã sã ştiu
Cã tu mã îmbãtrâneşti
În timp ce întineresc
Şi devin
Tot ceea ce eşti
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
stii ca versul asta imi place mie cel mai mult, stii ca ador acest stil, imi place foarte mult, e fara cusur versul tau, emana iubire si speranta. multumim, amena!
Un poem care te caracterizeazã, e sincer, îmbietor, parfumat cu metafore subtile, într-un cuvânt, unul reuşit. Într-adevãr, acel tu de la sfârşit e superfluu!
"Vreau o clipã infinitã
Sã albesc lângã tâmpla ta
Sã mã ascunzi dupã ureche
Ca pe o tainã ce ascultã
În timp ce întineresc
Şi devin
Tot ceea ce eşti tu"