Autor:	Zaniciuc Carmen Mariana ( Amena ) - [ DIVERSE ]
Titlu:	Într-o lume oglinda de Tudor Gheorghe Calotescu

“Într-o lume oglinda” e a treia carte a autorului. A mai publicat încã douã volume de poezii: “Istoria clipei” si “Îmbratisat cu cerul”. Tudor Gheorghe Calotescu e un poet în care m-am regãsit. Scrie o poezie deosebitã, care emanã multã dragoste. Alinã prin felul sãu de a fi şi de a scrie. Fie cã vorbeşti cu el ca om, fie cã îl citeşti, simţi cã e acolo şi cã “acompaniaza batai de gând/ din inima în inima”. Poetul inimilor desfrunzite sub bastonul lui se ascund patimi nerostite/ iertate pacate nesavârsite/ sau corul cuvintelor/ din catedrala sufletului/ acompaniaza batai de gând/ din inima în inima/ poetul tristei figuri/ un vesnic cavaler în lupta cu morile de vânt/ nu plâng/ este doar un sentiment ca o picatura/ în care îmi înec fericirea. Ne îndeamnã sã trecem de timp prin intensã trãire, aşa cum o fac versurile sale, ca o cale în drum spre nemurire. Agatat între ce va fi si ce-a fost/ în gâtul clepsidrei/ umil prezent înca nehotarât/ încotro e curgerea/ clipa în care timpul poate fi oprit/ prin intensa traire…/timpul l-am inventat noi/ masurându-l/ si poate de aceea/ nu suntem nemuritori. În poezia “ Ce uituc sunt” descrie exact aşa cum te simţi atunci cand îi pãtrunzi poezia, exact modul în care îţi cuprinde inima. Te învãluie « cu un tremur placut apoi din ce în ce mai cutremurator ».Totul e perfect atunci când îţi aminteşti numai iubirea. Ce uituc sunt sap adânc în inima ta/ sa depun samânta/ cresc în tine celula cu celula/ te ocup/ la început cu un tremur placut/ apoi din ce în ce mai cutremurator/ cromozom lânga cromozom/ într-un univers cu numele nostru/ infinit împletit în infinit/ o lume în care cautarea perfectiunii/ e unica perfectiune/ si iubirea/ da/ iubirea/e tot ce-mi amintesc Aşa cum mãrturiseşte, e veşnic îndrãgostit, fãrã speranţã de vindecare. Oricât de mult ar suferi, tot poartã iubirea ca o boalã tãmãduitoare a sufletelor. Azi chiar de nu gasesc leac/ ma voi îndragosti iar/ doar sufar de iubire cronica/ si asa/ fara medicament/ fara speranta de vindecare/ îmi place sa bolesc/ sa fiu îndragostit de rasarit/ sa astept un ciripit/ iata ce mult ma doare/ e o suferinta de care voi scapa/ când inima îmi va sta din tremurat/ sau nici atunci Ca o frunzã, trãieste în copacul vieţii, între cer şi pãmânt, gata sã se sacrifice pentru perfecţiune. Casa lor e vie înfrunzeste si face fotosinteza/ aduna ploaia si saruta roua/ duce vazduhului seva pamântului/ si ma întreb asa/ ca si când as fi o frunza/ câti copaci si-ar vinde radacinile/ pentru o clipa de zbor Îmbrãţişeazã totul şi prin dragostea sa creeazã o lume caldã, primitoare, ca un spectacol, ca un dans etern al iubirii. Vad Lumea/ prin inima/ numai ea trimite sânge cald/ unui creier rece.../ ochii/ doua lupe ce o micsoreaza/ ca sa-mi încapa/ vad lumea/ ca pe un spectacol/ în care muzica leaga/ iubirea de cuvinte/ precum doua trupuri/ într-un etern dans Iubirea vine ca o furtunã ce rãscoleşte şi ne apropie ca sã ne putem contopi. O iubire ce atinge perfecţiunea, eternitatea, tocmai pentru cã « învat / sa te pierd/ spre a te cauta” Iubirea o furtuna care desfrunzeste/ lumineaza trupurile/ le amesteca/ pâna la contopire/ picatura cu picatura/ pâna la evaporare/ mai apoi/ sfâsie bucati de viata/ le ofera zborul/ si linistea dinaintea/ prabusirii/ iubirea/ în care învat/ sa te pierd/ spre a te cauta Şi tot ce am spus e mult prea puţin. E un munte de sentimente în care te pierzi şi apoi te regãseşti ca o întrebare, ca mai apoi sã-ţi rãspunzi fãrã cuvinte, doar cu iubire. Un poet ce scrie liniştea chiar şi în cele mai cutremurãtoare stãri ale fiinţei. Aşeazã meticulos poezia pe foaie, îi dã o formã şi ne-o trimite nouã, astfel încât sã o putem primi. Leagã lumea imaginarã de cea realã, ca o speranţã la iubire. Într-o lume oglinda cu forme perfecte/ o sa torn inima într-un cub/ sa fie de sticla/ cristalul e prea sofisticat/ si oricum nu o folosesc la sampanie/ beau doar amar/ si lumea/ da/ toata lumea/ sa fie logica/ sa nu ma pot ascunde/ nici în spatii punctate/ nici în golul fara leac dintre doua puncte/ acolo unde nici o dreapta nu va fi raza/ niciunui cer/ umil/ ca o diagonala ce împarte banal un patrat/ o sa ofer jumatate din mine luminii/ restul o sa-l risipesc în vise/ pe un zbor inutil/ între doua prapastii zi/ cât perfect e/ câta lipsa de îndoiala/ nici o jertfa/ nici un erou/ nici o tradare/ fara promisiuni si juraminte/ fara aspre cuvinte/ ceva concret/ nimic desuet/ un loc unde iubirea/ nu va fi vinovata/ decât de absenta

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Tudor, deja stii ce mult imi place si mie poezia ta, rezonez cu fiecare vers, te admir si te pretuiesc. Felicitari Carmen, felicitari Tudor...sa va dea bunul D-zeu sanatate, lumina si mult succes in tot ceea ce faceti...	Belean Maria Ileana
2.	Versuri care umplu sufletul de lucrurile din care a fost facut : simplitate, naturalete, sinceritate si vibratie puternica... Bravo Tudor, Bravo Carmen... Va admir!	Smaranda
3.	îţi mulţumesc pentru cã ai fost alãturi de mine la CEO ( cenaclul epigramiştilor olteni)în Craiova îţi mulţumesc pentru recenzia fãcutã din inima ta de poet eşti un om minunat	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]