La ultima cãlãtorie cu trenul
Am fost surprinsã
De mulţimea pungilor din groapa de gunoi
De unde erau luate de vânt
Şi împrãştiate pe câmp
Mã revolt şi mã întreb câte am folosit
Şi câte am aruncat
Ştiu
Cã dacã le-ar aduna
Ar trebui sã ne ia şi pe noi
Şi totuşi
Mai existã flori
Pentru oameni
Ce mai iubesc natura
