Iubesc simplitatea
Ca o formã a perfecţiunii
Fãrã s-o cunosc pe deplin
Aşa ca frumuseţea
Pe care mi-o las învelitã
De gânduri timide
Şi tãceri
Nu mã deschid oricui
Îmi pun scutul de apãrare
Ca pe o teamã
Sã nu devin vulnerabilã
Şi aceeaşi credulã
Deşi în ultima vreme
Te-am privit
Ca atunci când îţi laşi trupul gol
De unul singur
Sã roşeascã
Sã pulseze
Şi apoi sã uite de el
Cã e om
Ce e viu
Şi c-o sã moarã vreodatã
Ultimul
Aşa cum a fost mereu
Cu Z
Chiar de puţini vãd
Unde se ascunde A
Şi eu îi iubesc
Fãrã sã ştiu dacã e de vinã poezia
Ori singurãtatea pe care o caut
Ori de câte ori îmi cade un vis
De mã vei vedea
Aşa întâmplãtor
Sã nu mã pictezi
Într-un singur tablou
Sunt o variabilã
Dependentã de puls
Dar întotdeauna
Cu acelaşi surâs
Îndrãgostit de-o ploaie
De-o mare într-o melodie folk
Şi de orice copil
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cum sa cersesc copii? ei se daruiesc noua chiar si cand noi nu-i putem intelege pe deplin. ei vin singuri la noi atunci cand nu ne asteptam. ii iubesc si scriu despre asta.
ruddy, singuratatea ma inspira, si da, nu sunt singura.
va multumesc!
vers frumos, cu un singur amendament: prea mult si prea des scrii despre singuratate, iar tu nu esti singura, ne ai pe noi, suntem aici, te iubim cu totii si impreuna suntem o mare familie.felicitari, prieten drag!
De necontestat frumuseţea stihurilor, dar: -nu simplitãţii
-gânduri îndrãzneţe
-pulseazã viaţã, nu moliciune şi apatie
-iubeşte copii dar nu-i cerşi
Dacã te-am supãrat de vinã este poate insomnia, deci mã iartã!