Când eşti singur nu poţi sã spui cã e bine dar nici cã e rãu. Ai avantaje şi dezavantaje. Singurãtatea e imparţialã, liberã şi nu dã dependenţã decât pe termen lung. Dã senzaţia cã eşti independent şi totuşi al tuturor. Dar singurãtatea mea e mai specialã. A prins drag de mine şi s-a decis sã-mi ţinã companie. Tot timpul îmi gãseşte ceva de fãcut. Mã îmbie cu dimineţile însorite şi se joacã atunci când mã trezesc, fãcându-mã sã uit cã e prea devreme. Vrea sã-i fiu prietenã şi e geloasã pe oricine încearcã sã se apropie. Am ajuns la un pact. Câteva ore sã mã lase cu tovãrãşia şi apoi sã stau cu ea. Când plec e tristã, chiar dacã nu lasã sã se vadã asta; însã când mã întorc, mã îmbrãţişeazã ca şi cum aş fi fost plecatã de mult timp. Uneori e supãratã şi se face linişte. Atât de linişte, încât mã aud, mã privesc, mã întorc pe faţã şi pe dos, de parcã mã decopãr pentru prima datã. Mult timp, singurãtatea a fost atât de ocupatã cu mine, încât nu a simţit dorul. A venit pe neaşteptate. Şi-a dat seama cã mã va lua dacã nu va face ceva, aşa cã s-a împrietenit cu el. S-au apropiat atât de mult, încât s-au îndrãgostit. Au uitat de mine şi nici nu mã mai bagã în seamã. Sunt prea ocupaţi sã-şi dea atenţie unul altuia. Nu mai vãd altceva în jur, nu mai conteazã nimic.
Acum aş putea spune cã nu mai sunt singurã şi nici cã mi-e dor, dar aş minţi privindu-i cum se iubesc.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
un text profund, foarte bine realizat, felicitari!
