Oameni
soare
pe strãzi
aglomeraţie
alerg
oameni
uite-l şi pe el
de nicãieri
pare perfect
dar
se urcã sã plece
dacã te-aş privi aş ştii
doar dacã ţi-ai întoarce capul spre mine sã vãd...
acum adaug punctele de suspensie
sã mã pot ţine de ele
nu realizez unde sunt
nu simt altceva
nu vãd
decât
ochii sãi
ca un adânc
inconştient îmi întorc privirea
dar îmi rãmâne
uşile se închid şi pleacã
valul trece
la fel şi liniştea
marea se agitã
şi o simt
cum palpitã
un coup de foudre
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Va multumesc mult! Cuvintele voastre imi dau putere.
Va imbratisez cu drag!
de nicaieri ai aparut si tu acum ceva timp in urma pe acest cenaclu, te-am privit la inceput ca pe un copil, te-am descoperit matura in versuri, mi-ai fost draga de la inceput pentru ambitia ta, pentru dragostea ta fata de poezie, pentru ca ai aplecat urechea la sfaturile celor ce te citeau si acum...acum esti un poet, sunt mandra de tine, ma bucur ca te-am cunoscut si iti doresc ca poezia sa te urce pe cele mai inalte culmi, sa cunosti nemurirea si fericirea, sa fii un poet implinit!!!
Amena, îţi recomand sã nu rãmâi în spatele
uşilor închise. Propteşte-te în tine şi deschide-le; sã iasã spre lume talentul tãu şi sã primeşti tot ce-ţi doreşti dar nu speri sã ai.
valul trece
la fel şi liniştea
marea se agitã
şi o simt
cum palpitã
un coup de foudre
frumoase versuri...emotionante, implica cititorul parca .felicitari!