Ultima datã când am fost îndrãgostitã, trebuia sã fie ca prima datã: de un necunoscut, de un ideal, pe care sã-l port în gând şi doar eu sã-l ştiu. Însã nu a fost aşa. De ce? Am vrut ca mãcar o datã, o singurã datã, din multele dãţi sã pot spune: bãi, îmi place de tine! Mereu m-am întrebat cum ar fi fost dacã şi iatã ce am aflat:
Am aflat cã sunt îndrãgostitã, nu de persoana respectivã, ci de viaţã. Ştiu, pare ciudat, şi mie mi-a trebuit un timp sã-mi dau seama ce şi cum, dar vã spun cã aşa e. Când am aflat asta, totul s-a legat. Ştiam cã viaţa e a tuturor, cã nu trebuie posedatã, ori schimbatã; cã viaţa trebuie iubitã, în secret, de ce nu, dar şi cu voce tare, sã audã toţi, sã-şi dea şi ei seama cã o iubesc!
Cãci, sã fim serioşi, viaţa ne e prietenã. Ne dã tot ceea ce ne e necesar, uneori mai mult. Fie cã e de bine, fie cã de rãu. Acum totul e o chestie de interpretare. Ca paharul pe jumãtate. Unii îl vãd jumãtate gol, alţii jumãtate plin.
Viaţa nu trebuie decât trãitã, fãrã întrebãri, fãrã alte completãri. Aşa cum suntem acum, e aşa cum trebuie sã fie! Ştiu, am uitat de atâtea ori şi m-am revoltat cã de ce eu, de ce aşa, pânã când? Dar eu spun pânã acum! Acum ştiu cine sunt! Sunt o femeie ce iubeşte viaţa oricând, oricum, oriunde!
E ultima datã când mi-o spun şi am sã mi-o reamintesc de câte ori va fi nevoie!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Viata este cel mai frumos dar, este privilegiul de a fi iubiti de Dumnezeu, este clipa eternului cosmic. Carmen...sa traiesti mereu indragostita de viata!..felicitari
