În cumpãna îndoielii
În prea cruntul mister
Când speranţa m-a pierdut
Nu am chip sã mã întorc
Ori vreun gând sã-mi adun
N-am nici vis sã îndrum
În abis mã ascund
Tu m-auzi şi mã întrebi
Unde eşti
Te-am pierdut
Te-am simţit cã eşti gol
Am veşmânt
Am şi cer
Şi-am sã întind pânã jos
O cununã de spini
Şi un colţ dintr-o stea
Sã te înţepi şi sã plângi
E firesc sã te frângi
Dar şi-acum sã împarţi
Chiar de-i pasul mãrunt
Ori copilul pierdut
Fãrã vis
Fãrã gând
De iubire
Mâna ta mi-o întinzi
Şi mã prinzi tot mai strâns
Mã îndrumi sã mai sper
Sã mai fiu
Cum eu sunt
