E ca un drog pe care l-am încercat odatã ca sã vãd cum e, fãrã sã fiu conştientã cã voi încerca şi a doua oarã, pânã când voi deveni dependentã. Cu cât mã las purtatã de el, cu atât îmi dau seama cã nu-i voi putea rezista. Uneori vreau sã-l abandonez, dar atunci când viaţa îmi lasã o urmã, mi-e imposibil sã-l neg şi sã nu imprim trãirea pe o foaie. Scrisul odatã intrat în sânge, nu se va lãsa înfrânt, nu mã va lãsa pânã când nu voi muri încercând, ori pânã când mã voi fi renãscut din el.
A lua o pauzã de la scris e ca si cum ţi-ai ţine respiraţia:
Nu vei rezista mult şi vei expira dintr-o datã tot dorul.
Viaţa e ca o cãlãtorie într-un tren:
Poţi sã cãlãtoreşti din necesitate, rutinã
Ori din dorinţa de a explora, de a te bucura de cãlãtorie;
Poţi sã cãlãtoreşti singur - sã meditezi, sã numeri fiecare secundã,
În doi â€" într-o singurã clipã,
Împreunã - între bãtãile inimii.
