Când îmi spuneai cã iubirea e oarbã,
Nu credeam în nebunia ta;
Cãutam urma sãrutului tãu
Uitatã pe fruntea mea, în timp ce mã întrebam
Dacã iar te-ai rãtãcit în vreo privire boemã.
Acum te cred cãci am un pitic mai nebun
Ce-mi spune sã nu iau viaţa atât de în serios;
E mult mai importantã ca sã mai plâng
Ori sã mai râd pentru tine.
Iubirea e oarbã şi nu ţine seama de om,
De loc ori de timp,
Nu vede când începe ori când se terminã,
N-are reguli şi atunci îmi tai toate sforile
Şi mã arunc abisului ei
Ori de câte ori mã îndeamnã,
Ori de câte ori mã poartã într-un loc
În care descopãr un om
Ce nu mã vede, cã e orb
De iubire.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
iubirea nu e oarba ci noi oamenii parca orbim atunci cand iubim, adica ne pierdem cam toate simturile...iubirea, dupa o varsta, inveti sa o directionezi acolo unde simti ca este jumatatea sufletului tau.iubirea difera, dupa varsta celui care o traieste si momentul ei...altfel iubesti la 20 de ani, altfel percepi iubirea la 30 si sunt convinsa ca peste 50 de ani iubirea e cu totul altceva...oricum, frumos!
