N-am sã termin ce-am început
N-am sã ordonez haosul perfect socotit
N-am sã mã îndrept undeva
Ci am sã merg fãrã scop
Fãrã direcţie
În sens
Doar pentru cã iubesc
Sã fiu
O lacrimã purtatã de gând
Un zâmbet pierdut în lumini
Un trup ce s-a frânt
În ţop de copil
P.S. Iubirea ar putea fi un motiv
Dar inima nu cunoaşte raţiune