Sala cea mare a pasilor pierduti...
Eu si-un suflet de copil
Ce-si ascunde trairile-n munti
Si paseste prin viata tiptil.
Dar umbra ce-l vegheaza-n tacere
Si-i pipaie sufletul mahnit sau bucuros?
Sub soarele gandirii il indruma si-n stele
Ca sa-i asigure un viitor luminos.
E MAMA,ingerul pazitor al copilului
Ce-si deschide aripile spre cerul inalt;
Il invata tainicele miraje ale universului
Si-l fereste de abis,de ciocnire,de neant.
O mana blanda pe-obrazul inlacrimat
Ce sterge durerea din suflet;
Increderea totdeauna mi-a dat
Pecetluita c-un zambet.
Mi-a presarat drumul cu iubire
Si-am invatat virtuti incantatoare:
Bunatatea,ratiunea,adevarul si-acea mandrie
Ce se teme de a nu fi suparatoare.
Pe cerul copilariei MAMA-i un soare
Ce lumineaza neincetat viitorul
Si-n tot ceasul si-n tot locul Marea
Educatoare
Isi protejeaza dezinteresat odorul.
Din furtunile tineretii m-a salvat
Pentru mersul drept al sufletului
Cu-ntelepciune,o vorba calda,cu un sfat,
Apoi m-a redat vazduhului.
Prietena si sora laolalta,
Cu ea-mi impart tristetea,bucuria,
Caci MAMA detine acea arta
Prin care apropie inimi si mentine armonia.
