Îngerul de Marmurã este un remember izvorât din
dragoste si frustrare. Se trec în revistã momentele si
oamenii care au contribuit la zidirea ori demolarea
unui destin. Dezorientarea tânãrului Ionut, într-o
lume ea însãsi lipsitã de repere, zgomotul, sclipiciul
si insolenta tentatiei pot eclipsa pentru o clipitã –
cea a micului compromis – valorile adevãrate, perene,
mostenite sau apropiate prin buna educaţie. Alunecarea
se produce pe nesimtite, începând cu micile eludãri
ale normelor sociale mãrunte, peste care se trece cu o
ridicare din umeri. Dar, cumulând, ele duc la alegerea
gresitã a prietenilor, a partenerilor în afaceri, a
satisfacerii chemãrii simturilor.
Cartea este o ţesãturã finã, construitã dintr-un
singur fir suplu, elastic, revelator, creând din
propria-i substantã forme diverse si surprinzãtoare.
Cuvântul este soimul dresat cu dragoste, dar si
îngerul purtãtor al sufletului eliberat spre tiparu-i
divin, de parcã autorul însusi a fost martor la filmul
condensat al vietii personajului, din clipa marii
treceri.
Cuvintele se sprijinã si se ajutã între ele întru
crearea si întãrirea imaginii si a atmosferei, dar,
mai ales – vibreazã sub tensiunea la care sunt supuse
si reverbereazã sub încãrcãtura afectivã, slujind
dreapta memorie, zidind spaţiul propice meditatiei.
O bunã mãsurã în aprecierea si redarea lucrurilor,
situatiilor si stãrilor, o impartialitate aproape
dureroasã fac din acest roman al d-lui Toderitã o
reusitã si o lecturã folositoare.
