Îmi trec palma peste barba tatei si
figurile - a mea si a lui - ne
întineresc instantaneu.
El - un bãrbat abia tânãr,
cu soim în umãr,
serpar peste mijloc,
argint în potcoavele murgului;
eu - un zgâmboi cu genunchii juliti
privind cu bucurie cum
se scurg doinele pe latul sãu cutit.
Ce dragã mi-e ziua ce va veni, când
vom fi amândoi deopotrivã!
Ehei, - zice tata - ehe,
când eram ca acuma, bãiete,
cutitul mi-era cutit,
fluierul - fluier,
si nopţile mi-erau dese, de
treceam prin ele ca prin codri!
Ehei, ehei (!), calu-mi pasãre
rãpitoare cum ar mai zbura, de
i-as putea aduna toate oasele la un loc!
