lipsit de naştere şi copilãrie
închis în propria-mi umbrã ca
într-o lacrã de duralit
(bilã, pentru popicele parnasului)
am trecut prin adolescentã
doar o clipã - clipire în zbor
si iatã-mã
tânãr ca un pui de lãcustã hãlãduind în
iarba dulce
cu un picior în andromeda iar
celãlalt în calea lactee
vâslind
vâslesc de bunãvoie la
rostogolirea în sine-si a universului
mi-a mai rãmas cam cât tatei în
câmp de prãsit pãpusoi pânã sã
aprind cu fiecare expiraţie a mea câte o
supernovã
deja îmi ţâsnesc
zbârnâind sori de rând de sub piele si
pot rãsar planete doar cu gândul
hei voi mesteri mari ai cuvântului
grobiti-vã sã prindeti un
loc de salahor la
înãltarea unicei catedrale!
