Lacrimi – corbi negri alearga pe strazi
Nu se opresc, ca sunetele vietii…
Aluneca pe portativul ingalbenit de vreme,
Canta pe corzile sufletelor uitate.
Compun o muzica din alte timpuri…
E iarna si totul se pierde-n uitare…
Cuvintele zboara spre ceruri inalte
Alcatuiund un hohot, cerand iertare.
Frazele inghetate se descompun, se topesc,
In sunetele fundamentale ce le formeaza
Dispar incet alunecand pe drumuri
Pierzandu-se in inimi sau in ganduri.
Vorbele, lacrimile, sunt din ce in ce mai
reci
Ninge cu suente, cu fraze sau cuvinte.
Orele se strecoara printre destine pierdute
Lasand in urma plansete eterne!
