si sunt doar eu, intr-o lume inghetata.
ma sufoc intr-o societate depravata.
ma pierd zi de zi printre voi, alergand,
ma pierd in abis, arzand, urland...
nu mai am aripi, nici vise...
voi ma asteptati cu bratele deschise.
ochii mi-ati smuls, sa nu pot vedea
cusca de fier de deasupra mea.
dar nu mai simt nimic, caci doare prea mult
sa-ncerc sa va-nteleg, sa-ncerc sa va ascult.
ma ingropati in minciuni, ma-ngropati in
durere,
intreaga mea viata e un mormant de tacere.
si inca mi-e sete de-un nou inceput...
acolo-n oglinda e-un inger cazut...
ma priveste si tace...ce-ar putea spune
cand stie ca e netrebnic chiar si-n aceasta
lume?
caci lumea aceasta, pustie si moarta,
inalta un zid intre mine si soarta.
in lumea acesta, intre-un vechi tempou,
ne stingem cu totii, intr-un etern ecou.
