buna, eu sunt, am venit sa te vad,
sa termin ce-am inceput, sa te arunc in
prapad.
eu sunt, cum, nu ma mai stii?
sunt cel la capul caruia tu ai aprins faclii.
am venit sa povestim, sa-mi spui ce-ai mai
facut,
pe cine ai mai transformat in demon tacut?
cate usi ai mai inchis, ferestre, cortine?
pe cine-ai ingropat la fel de adanc ca si pe
mine?
pe cine-ai mai distrus ca sa fii tu fericit?
cine-ai considerat ca trebuie nimicit?
spune-mi, sa stiu cui sa-i strang mana,
sa stiu cui sa-i binecuvantez tzarana,
sa stiu cu cine ma-nfratzesc prin suferinta,
cati martiri au mai cazut sub eterna-ti
biruinta?
a trecut ceva timp de cand nu ne-am mai
vazut.
am venit sa-ti spun cat de mult m-a durut.
as fi venit demult, si nu numai eu,
dar statea un paznic langa cavoul meu.
de ziua lui l-am omorat si acum se odihneste
in cimitirul lui, pe care inca il pazeste.
dar acum am venit si imediat voi pleca
si voi fi ultimul lucru pe care tu il vei
vedea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumos,interesant,miscator si totusi simplu.Esti!...